Dorul. Instrucțiuni.

Dorul este un sentiment de rezervă. Apare atunci când lipsește cineva, ceva și îi ia locul. Nu trebuie să fie o cauză, ci un efect. Este sentimentul cel mai frustrant și totuși cel mai frumos. Parcă este mai frumos și decât dragostea și asta este ironic, pentru că dorul este efectul dragostei și nu invers. Efectul dorului nu ține de tine, ci de persoana care îl naște. Poate fi cel mai sfâșietor sentiment și durerea fără cea mai de medicament dacă cealaltă persoană nu te mai vrea sau cea mai fericită apăsare dacă știi că ești așteptat de ea.

Dorul este un sentiment egoist. Cel mai egoist. Când ți-e dor de cineva, nu ți-e dor de acea persoană, ci de cum te simți tu lângă acea persoană. Dor de felul în care te face să te simți, să te porți, să zâmbești, să vorbești, să trăiești.

Dorul nu este o slăbiciune, nu este o nevoie, deși se confundă cu așa ceva de multe ori. Nevoia este efectul dorului. Persoana care lipsește este drogul, dorul este extazul, nevoia este sevrajul. Să se creeze instituții de reabilitare pentru așa ceva și n-ar mai fi nimeni liber pe străzi.

Dorul este dovada unei părți frumoase în fiecare om. Chiar și în cei care credem că sunt cei mai răi. N-am auzit niciodată „mi-e dor să fac rău…”. Cu toate astea, dorul te poate face să te simți cel mai rău, emoțional vorbind.

Dorul este moneda de schimb, tributul, taxa pentru ce și cât iubești. Ai găsit pe cine să iubești și te face să te simți cel mai fericit. Deodată, ești mai puternic, mai frumos, mai interesant, mai tânăr. Când pleacă acea persoană de lângă tine, pentru o oră, o zi , o viață, dorul este acolo să-ți facă „nota de plată”. Și depinde în cine ajunge. Pe unii îi mănâncă și îi macină pe dinăuntru, îi transformă în niște fantome ale unei iubiri, iar pe alții îi hrănește, le dă putere să facă timpul să treacă mai repede până se vor afla, din nou, în preajma persoanei cu potențial de drog.

Dorul te face să spui cuvinte pe care nu credeai că o sa le spui, vreodată. Și face asta de mai multe ori decât dragostea. Să recunoști sau să admiți că iubești este pentru cei mai mulți mai ușor decât să recunoști că ți-e dor. Pentru că dorul presupune o dependență față de cineva. Plus că nu dragostea te face să dai la 3 noaptea mesaje sau telefoane fostei sau fostului iubit, ci dorul. Și alcoolul sau orgoliul rănit.

Dorul este un mers pe sârmă. Unii ajung bine la capătul celălalt al ei, alții cad și, data viitoare când vor mai iubi, își vor pune plasa de siguranță, să nu mai doară așa tare când se prăbușesc … Și, de obicei, plasa aceasta de siguranță devine, mai degrabă, un scut care nu lasă nici să intre și nici să mai iasă emoții. Și atunci o să spui foarte greu și foarte rar „mi-e dor”. Dar nepronunțat, nespus, neîmpărtășit, dorul va rugini acel scut cu lacrimile care-ți vor plânge pe dinauntru și vei scârțâi din toate încheieturile sufletului tău.

Dorul este o surpriză. Nu știi pe cine poate face fericit dorul tău. Că poate cel sau cea de care ți-e dor nu știe că simți așa despre acea persoană. Dacă ți-e dor de cineva, spune-i. Chiar dacă n-ați mai vorbit de mult timp și chiar dacă nu-ți răspunde înapoi. Sau nu imediat. Dar dacă ți-e tare dor de cineva, înseamnă că acea persoană, în ochii tăi, este un om special, un om bun, cu toate relele lui, așadar adu-i aminte că cineva se gândește frumos la el. O să vezi că atunci când pronunți formula magică „mi-e dor de tine”, dorul mai adoarme puțin…