INCONJURNALUL LUMII – PLOIESTI

Acum doua luni si cateva zile incepeam un turneu care urma sa ne schimbe lumea. Acea lume pe care o stiam noi ca este a noastra am inconjurat-o si cu cat ne apropiam de capatul ei, cu atat mai mare devenea. Ca navigatorii altor vremuri, aceia care au descoperit taramuri noi, inaintam oras cu oras, sa descoperim, nu taramuri si nici granite noi, ci pe noi insine, prin cei din fata noastra.

In 4 aprilie, la Tulcea, se incheia turneul ‘Inconjurul Lumii’, asa cum il planuisem initial, cu 18 orase. Tot acolo, la sfarsitul concertului anuntam ca, in luna mai, prelungim turneul cu inca 6 orase. Acum, plecam spre Ploiesti, primul dintre ele.

Este o duminica de mijloc de mai, iar amiaza ne prinde intrand in oras. Ajungem cu o ora mai devreme de repetitiile si proba de sunet, programate la Filarmonica ‘Paul Constantinescu’ si, in drum, ne oprim in Doroftei Pub. La una dintre mese, in forma, ca de obicei, este si prietenul nostru, Leonard. Am cantat aici de cateva ori si facem amandoi parte din campania dusa de Avon impotriva violentei domestice. Cateva bancuri spuse de el, cateva povesti sa recuperam de cand n-am mai vorbit si se face ora 4. De la pub la Filarmonica facem doua minute.

Inca de la repetitii incepem sa resimtim acea bucurie pe care am trait-o cu totii in timpul turneului si, doar din priviri, ne intelegem ca abia asteptam zilele care urmeaza. Dar, in primul rand, concertul de aici, care incepe in trei ore.

O sala de o constructie ciudata se umple de oameni nerabdatori sau curiosi sa vada spectacolul despre care am vorbit atat de mult si al carui succes a facut ca el sa continue. Emotiile sunt mai mari de data asta. Nu stiu de ce, dar asa simt. Momentul in care urc pe scena, la 19.00 fix, sa povestesc despre dorinta noastra de a colectiona visele celor din sala si sa o prezint pe Alexandra Usurelu, ma face sa ma simt si mai nerabdator sa se faca ora la care sa incepem concertul.

Trei sferturi de ora mai tarziu, ecranele din spatele scenei se aprind si intro-ul temei Disney se aude pana pe holurile filarmonicii. Bucuria incepe, din nou. O vom mai simti de inca cinci ori in acest turneu.

Piesa dupa piesa, scaun cu scaun, rand cu rand, se construieste o lume intre patru pereti foarte inalti, imbracati in lemn. Ma ia ‘valul’ si incurc putin playlist-ul. In loc de ‘Numai la doi’ anunt ‘Prajitura cu jeleu’. Gabi incepe sa cante si cand ma intorc sa iau o gura de apa din sticla care sta in fata tobelor, Razvan, fratele meu de la chitara a doua, imi spune usor ‘trebuia sa fie ‘Numai la doi’. ‘Aha, am uitat, nu-i nimic, o cantam dupa’, ii raspund eu calm. ‘Da, dar vezi Prajitura cu jeleu are si bas si Bogdan este in backstage’. Ma uit spre scaunul lui Bogdan, este gol, intr-adevar. Ma uit la Nicu si il intreb in soapta, ‘Unde e Bogdan?’. ‘In backstage’, imi spune Nicu. Toate astea s-au intamplat intr-un interval de 5 secunde, inte doua guri de apa. Cu spatele la public, ca si cum as bea din sticla, ma uit spre marginea scenei si ii fac disperat semn lui Misu, tehnicianul nostru , sa il aduca pe Bogdan. N-apuca sa se miste de pe loc, ca Bogdan, care auzise ca incepe alta piesa, vine in fuga spre scena si isi ocupa locul la timp, chiar inainte sa inceapa partea lui de a canta. Zambim, pentru ca astfel de momente ne distreaza, nu ne panicheaza, de fapt, fac parte din farmecul oricarui concert.

Fetele de la Muse Quartet sunt impreuna cu noi si in partea asta a turneului si continuam sa traim aceeasi senzatie, ca parca ne-am cunoaste de ani de zile, nu de doar cateva saptamani. Corina(violoncel) nu a putut sa vina in zilele astea si, in locul ei, a venit o alta fata, din aceeasi lume cu ele si, de astazi, si cu a noastra. Teodora a fost in public la concertul de la Cluj si, la final, cand a venit sa-si felicite prietenele de la cvartet, ne-a spus din suflet ca i-a placut tare mult concertul. Atunci nu stiam nici noi si nici ea ca vom canta impreuna. Uneori, drumul de la un gand pana la implinirea lui este foarte scurt.

La fel de scurt poate fi si al celor care completeaza colectia noastra de vise si ne spun sub forma lui #visulmeueste despre visele lor. Ca in toate orasele de pana acum, la final de concert citesc cateva dintre visele adunate in urna de la intarea in sala. ‘Sa calatoresc pe luna’, ‘ Sa alerg la maratonul regal din 2016′, ‘Sa existe dragoni’, ‘Sa merg la un meci al lui Bayern Munich pe Alianz Arena’, ‘Sa mi se publice cartea pe care o scriu’, ‘Sa pot trai in Romania in continuare’, sunt o parte dintre visele unor oameni care, aparent, nu au nimic in comun, dar pentru cateva ore impart aceeasi lume, traiesc aceleasi senzatii, canta si danseaza impreuna.

Acum doua luni plecam sa ne incojuram lumea si lansam ‘#visulmeueste’. Acum cateva zile am creat Ziua Internatioanala a Dorului si ‘#DorulMeuEste’ a fost folosit, pe 13 mai, de zeci de mii de ori in online. Acum, pentru cateva minute, #GandulMeuEste ca acei cativa pasi cu care fac inconjurul lumii sunt mereu altii, desi drumul este acelasi. Bucuria unei calatorii consta in cei pe care ii ai langa tine, pentru ca cei cu care pasesti te fac sa treci mai usor peste barierele si capcanele oricarui drum. Calatoria mea este una frumoasa si le multumesc tuturor de pe scena, din backstage si din public, ca suntem parteneri de drum.

In cateva ore ajungem in Sibiu, orasul nostru cu povesti si de poveste.

#visulmeueste #inconjurullumii

foto – Petru Ivu