Daca Fericirea ar fi o tara, toti locuitorii ei s-ar numi fericiti.
S-ar numi. Dar s-ar simti asa? Si nu doar daca ar fi o emotie nativa a faptului ca traiesc in acel loc, dar oare ar fi mandri ca sunt fericiti, nascuti in Fericirea?
Ar trebui sa existe o limba oficiala. Dar ar vorbi-o corect?
I-ar intelege nuantele, ar folosi corect si des verbele a caror actiune creaza fericire? Ar stii cum sa foloseasca adjectivele care sa o descrie sau liniuta aceea, cratima, care face trecerea de la scolit la nescolit? Sau, poate, limba fericirii ar fi limba cu cele mai putine cuvinte din vocabular?
Statul Fericirea ar trebui sa fie reprezentat de un imn oficial. Ba chiar si de o zi oficiala.
Ce cantec ar putea fi un astfel de imn? Si daca nu exista unul, deja, cine si-ar lua responsabilitatea ca a inteles atat de bine care-i treaba cu fericirea incat sa cante despre asta? Oficial, nu oricum. Se spune ca artistii adevarati nu prea stiu ce inseamna sa fii fericit si de-asta creaza asa intens. Pai atunci, daca ei nu stiu ce inseamna sa fii fericit cu adevarat, cum sa poata canta despre asta? Iar daca nu esti artist adevarat, cum sa poti reprezenta aceasta tara? Nu se cade.
Cu ziua oficiala este mai simplu,oamenii acestui loc sunt antrenati sa sarbatoreasca oricand, orice, oricat. Zi, amiaza, seara, noapte, dimineata, iar amiaza, este in regula, sarbatoare sa fie. Sau nici macar, gasesc ei un motiv.
Ca sa faci cumparaturi, ca in orice alta tara, si in Fericirea, iti trebuie bani. Care ar fi moneda oficiala? Si la ce curs? Si-ar deschide vreo banca sucursale in Fericirea? Fericitii nu ar trebui sa stie ce inseamna credite, dobanzi si ghisee, nu?
Ca sa traiesti in Fericirea, trebuie sa respecti legile acestei tari. Fericirea ar avea Constitutia ei si daca ai ajunge sa o incalci, ai fi pedepsit. Dar cum? Cine hotaraste ce si cum este drept sa amendezi pe cineva care nu respecta fericitii sau le fac rau? Il condamni sa nu mai zambeasca, sa nu se mai bucure? Sau doar il obligi sa se simta trist?
In acest timp, inchisorile sunt aproape pline de oameni talentati, care scriu carti, de artisti neintelesi, oameni cu doctorate, cu diplome. Este de inteles, doar suntem in Fericirea. Aici, valoarea nu conteaza. Nici dreptatea, cinstea, onoarea, demnitatea, respectul.
Exista vreun candidat pentru postul de Presedinte al Fericirii? Cum il aleg? Ca de zambit, toti zambesc cand este vorba de a fi alesi. Pai daca ar fi sa stie ce inseamna onoarea de a conduce Fericirea, asta ar insemna ca primul inscris este si castigatorul, ca doar nu ar apuca sa se certe sau sa se contrazica pe vreun subiect, nu? Ar fi o dovada ca nu stiu ce inseamna Fericirea. Ar vorbi mult sau putin? Ar spune ceva cand ar vorbi?
Fericitii ar trebui sa-si cunoasca drapelul. Ar avea culori, ar avea blazon? Normal, dar care, in ce ordine, ce nuante? Nu de alta, dar analistii din aceasta tara sunt foarte atenti si interpreteaza Fericirea in mult feluri.
Dar ce se fac, oare, cu religia? Fericitii chiar sunt asa zen? Cat costa sa te botezi in Fericirea?
Se spune ca nu se stie drumul pana la fericire, asa ca nu exista drumuri in Fericirea. Pur si simplu. Exista locuri indepartate, sa le numim orase, la care se ajunge circuland, fiecare cum poate. Este o forma de disciplina si auto-cunoastere, pentru ca drumul la fericire si prin ea necesita multe capcane. Fericirea este plina de capcane.
Ar veni ziua in care un prim-ministru, cine stie cine, ar veni intr-o zi la serviciu si, cu zambetul pe buze, ar trebui sa isi faca un guvern. Are o lista cu ministere pe birou, dar nu are ministrii pentru ele. Este fericit si el ca toti fericitii, dar nu se simte foarte fericit acum.
Pai cum sa faca cu sanatatea Fericirii si cu educatia ei?
Ce se face cu cultura ei? Ce buget sa aiba Fericirea?
Ce sa mai spuna ca nu stie ce sa faca cu agricultura, cu economia, cu apararea ei. Pai ce politie se potriveste ca sa aperi Fericirea? Si, mai cu seama, de ce sau de cine sa o aperi? Cine ar vrea sa o atace? Ar putea exista, vreodata, un titlu in presa, ‘Fericirea sub teroare’? De fapt, ar exista presa in Fericirea….?
Fericirea, geografic vorbind, se afla pe un continent. Sau este chiar ea un continent. Sau o lume, nu doar o tara.
Este inconjurata de alte state, de oceane, de alte natii. Civilizat si diplomat este ca, Fericirea, sa aiba ambasadori prin toti vecinii. Cu sedii, cu tot. Cineva interesat?
Iar vecinii, daca vor sa vina si ei in concediu aici, ar avea nevoie de viza? Ar da un interviu, ca sa primeasca viza asta? Si pe cat timp ar primi-o?
Fericitii. Locuitorii acestui loc, oare cum sunt ei ca natie? Ce fel de popor?
Trebuie ca au simtul umorului si ca stiu sa faca haz de necaz mai mereu. Sunt oameni buni, care stiu sa aiba oaspeti, sa fie primitori, atunci cand le treci pragul. Si al casei si al tarii.
Poate ca nu au multe si nu au multi bani, pentru ca, se stie din folclor – banii nu aduc fericirea. Sunt oameni care stiu sa petreaca, chiar daca doar asta fac mai mereu. Sunt fericiti pentru ca stiu sa se adune atunci cand le este greu si atunci sunt cei mai uniti. Sunt fericiti pentru ca tara in care traiesc este foarte frumoasa si sunt si mai fericiti cand vin altii, strainii, sa le spuna asta.
Ei sunt fericiti, pentru ca femeile locului sunt frumoase. Ele sunt fericite, pentru ca sunt admirate in toate felurile. Si de ai lor si de ai altor tari.
Sunt fericiti, pentru ca nu tin ranchiuna si nu raman suparati mult timp pe cei care le fac rau. Altfel, daca si-ar aminti si ar tine supararea, i-ar evita pe acestia cand ar veni, periodic, sa le ceara sprijinul si sa ii voteze. Sunt fericiti, pentru ca desi ar trebui sa aiba totul, se multumesc cu nimic.
Fericirea, in zilele noastre, este tara cu cei mai putini locuitori. Multi nici nu stiu ca locuiesc aici, nu-si cunosc tara si nici nu-i intereseaza, pentru ca nu simt ca apartin acestui loc. Altii, oricat de mult au cautat, nu au gasit locul sau nu au trecut granita.
Totusi, se stie doar de un singur caz, un singur om, pentru care tara asta, Fericirea, este prea mica si s-a gandit sa-si faca el una doar a lui. Pentru el, sa fii fericit nu mai inseamna aproape nimic. El este mai mult decat atat. El este Preafericit.
Cu sufletul la minte si cu gandul la fericire, ‘Desteapta-te, fericitule!’.