Cu tremur.

Nu mai fusesem niciodată la TIFF. Știu doar că an de an, cum se apropia festivalul, toată lumea vorbea despre el, toată lumea posta fotografii de-acolo. Anul acesta am mers la gala de deschidere, care a coincis și cu premiera celui mai nou film al lui Nae Caranfil.

TIFF începe de când intri în oraș. Nu țin minte să fi văzut organizare mai bună, oameni mai relaxați dintr-o echipă, chiar dacă doar aparent, cu vreo altă ocazie a vreunui eveniment românesc.
Este lecție, este bucurie. Habar n-am cum fac ei toată treaba asta, să mai și crească de la an la an mereu, dar sunt fanul lor și am le mulțumesc de grijă și de încrederea auxiliară în a insista să faci lucruri, dată de reușita lor.
Gala de deschidere, din Piața Unirii, a început cu trupa franceză de teatru Transexpress, cu un moment de aproape jumătate de oră al carei punct culminant se întâmplă la mulți metri în aer, cu niște pârghii dansate de o macara prea înaltă pentru teama mea de înălțime;)
Până să înceapă ‘6,9 pe scara Richter’, filmul lui Nae Caranfil, Tudor Giurgiu(directorul festivalului) și-a spus oful tuturor organziatorilor de evenimente din România – ‘este un festival pe bilete, nu pe invitații, așa că, dragi sponsori și parteneri, nu mai întrebați de invitații că nu se găsesc, chiar dacă nu vă place chestia asta.’
Nae Caranfil, pentru gustul meu, rămâne cel mai bun povestitor de film din România. Nu doar pentru cât de vulnerabile sunt toate personajele din filmele lui, dar pentru faptul că scrie povești și le spune. Le spune cu dragoste față de oameni, față de relațiile dintre ei.
Nu este un musical, așa cum este prezentat în mai toate articolele. Pretextul montării unui musical în film aduce și momente de cântat și ceva dans, dar nu este un musical. Se simte pasiunea lui Caranfil pentru muzică, ca și în celelalte filme. A scris muzica și textele pieselor din film, iar ultimul cântec este chiar cântat de el. Acesta coincide și cu momentul ce arată ca un omagiu adus lui ‘All that jazz’.
Am râs și am râs mai tot filmul, pentru că este o comedie a fiecăruia dintre noi.
Este 5 dimineața la mine, sunt în aeroport și plec spre București. Am petrecut 12 ore în Cluj și câteva dintre ele la TIFF. Am simțit nevoia să vorbesc despre asta. Ca spectator, ca prieten al lui Tudor, ca fan al lui Caranfil.
#tiffmoments

keyboard_arrow_up