Ieri, pe 28 februarie, în ultima duminică legală de iarnă, am botezat-o pe Zara, fetița noastră. Între prieteni, frați și nași, ziua de ieri s-a numit ‘Vine, vine PrimăZARA’. Sau, ca nume de cod, BoteZara;)
Am revenit în biserica ‘Sfântul Nicolae Dintr-o Zi'(în spatele facultății de arhitectură), după ce tot acolo au fost botezate și fetițele fratelui meu și băiețelul unui prieten foarte bun. Preoții de-acolo au multă lumină în ei, sunt printre cei care spală rușinea multora dintre colegii lor… Au adus căldură și lumină într-o zi în care afară era rece și înnorat.
Zara Ecaterina a fost extrem de cuminte;) A plâns foarte puțin , doar când preotul a băgat-o în cristelniță. A fost curajoasă, pentru că a intrat cu totul, nu doar cu picioarele. Dar nici măcar nu pot spune că a plâns, doar s-a făcut auzită corespunzător;)
Pentru aproape o oră, Eliza și cu mine am trăit cu lacrimi zidite în ochi, poate cel mai frumos moment din viața noastră. Fetița noastră, cea curioasă, cumințică, vorbăreață, plină de energie, care zâmbește în fiecare dimineață când se trezește și care râde când îi cânți, este creștină acum.
A urmat o petrecere foarte restrână și discretă. În lumea noastră, departe de ochii lumii, între prieteni, este foarte multă bucurie, liniște și bunătate.
Tortul a fost roz cu mov, cu etaj și multă ciocolată;)
Ultimele două ore din seară le-am petrecut acasă despachetând cadouri, cautând loc de zeci de buchete de flori și recitind certificatul de botez, pe care scrie miraculos ‘….s-a săvârșit Sfânta Taină a Botezului…’.
Împărtășim aici, cu voi, bucuria noastră ce se întinde până la cer și înapoi. Cu Zara lângă noi, în orice zi este primăvară.
Vă pupăm;)
Zara, Eliza și Cornel.
