VINOVAT.

Exista o lege nescrisa cum ca legile nescrise nu pot fi incalcate niciodata. Iar atunci cand o faci, „amenzile” sunt cele mai  dure, pentru ca nu sunt cuantificabile, nu se stabilesc dupa vreo grila si, astfel, nici nu poti sa stii daca esti „pedepsit” corect, cu masura sau s-a facut vreun abuz.

Nu exista nici macar circumstante atenuante sau abordarea, cu aer de speranta, ca ai fi la prima abatere. Nici vorba. Este enervant de simplu: nu judeci, n-ai judecator sa te judece. Si-atunci platesti. Pe loc sau „nota de plata” iti vine atunci cand nu te astepti( asta este chiar este o lege nescrisa).

Recunosc ca am o mica satisfactie, venita din gandul „pai de ce sa ma chinui sau sa ma oftic doar eu?”, cand imi imaginez cum incercati sa gasiti, in timp ce cititi, exemple de legi nescrise(nici macar de Murphy) si reusiti foarte greu sau deloc, desi stie toata lumea despre ce vorbesc aici si ca ele exista.

Suntem toti gasiti vinovati pentru incalcarea lor si nu exista tribunal atat de mare pentru toate cate le incalcam.

Imi aud numele strigat in calitate de invinuit, ma ridic din banca mea, ma duc la bara, iau Biblia si spun cu voce tare: ”Jur sa spun adevarul si numai adevarul. Recunosc, nu stiu sa spun acum nicio lege nescrisa”. Ma uit in dreapta mea sa vad ce spune judecatorul, dar nu este nimeni acolo. Avocatul si procurorul sunt prea ocupati cu legile scrise si-si freaca palmele satisfacuti de ce pot sa le ofere ele(legile, nu palmele), ca sa mai fie atenti si la mine. Ramane sa fiu judecat doar de juratii care nu stau in stanga mea in bancile lor pe doua randuri, ci stau cu tastatura in fata, cu ochii in ecran si incearca sa dea un verdict.

Doar doamna cu ochelari si parul strans in coc, care bate la masina de scris tot ce se vorbeste in sala, sta cu degetele in aer si loveste in gol cuvintele nespuse din legile nescrise.

keyboard_arrow_up