La ora la care tu te nașteai eu, probabil, furam niște cireșe din copacul unei curți aflate în drumul spre casa. Cred ca veneam de la fotbal, aveam pantaloni scurți și adidașii murdari. Ceilalți copii o luaseră înainte, sa ajungă mai repede la scara blocului. Am băgat câteva cireșe și în buzunar sa am pentru mai târziu.
Nu toată familia ta era la spital sa te aștepte sa vii în lume. Cei rămași acasă au primit vestea pe un telefon fix. Ai plâns putin, dar lumea a zâmbit mult.
Ni s-au întâmplat multe de când ne-am întâlnit, dar viața a fost cea mai frumoasa cât mâncam cireșe și scuipam sâmburii, râzând de cine o face cel mai aproape, ca între timp sa ne bucurăm de cele doua jumătăți de fruct, muscate cu pofta. Am râs mult și am plâns putin.
Avem o singura viață. Durează câteva nopti.
Avem o singura inima. Bate de câteva ori. Și da multe bătăi de cap.
Avem o singura gura. Și prea multe tăceri.
O singura iubire. Și multe încercări.
O singura fericire. Câteva cireșe mâncate împreună.
Un singur suflet. Și câteva vieți sa încercăm să-l înțelegem.
La ora la care eu o sa mă dez-nasc, poate ca cineva o sa fure pe ascuns niște cireșe din copacul tău. Și un telefon va suna fix când nu trebuie. A sunat putin și ai tăcut mult.
Cât timp exista cireșe intr-o curte vom exista și noi. Poate chiar ca doua jumătăți coapte, cu un sâmbure între noi.
Foto: besthdwallpaper.com