Câteva zeci de oameni suntem. Iar fiecare dintre cei care urcă pe scenă este acolo să facă și altceva decât știe el să facă foarte bine. Unii sunt actori, dar trebuie să cânte sau să danseze. Unii sunt cântăreți și trebuie să joace și să danseze. Unii sunt dansatori și trebuie să cânte și să joace.
Și toți suntem acolo pentru o clipă. Cam atât durează un spectacol de aproape trei ore, o clipă. De când se stinge lumina în sală și până nu se mai aude niciun specator aplaudând. În timpul acestei clipe timpul nu mai contează, pentru că nici noi nu mai avem vârsta reală, ci cea de copii cu paiete în privire.
Suntem niște copii de la grupa foarte mare la locul de joacă.
Pentru acea clipă trece miraculos orice durere de cap, de dinți, de mușchi, orice oboseală sau rău de digestie, orice factură neplătită care te așteaptă acasă este doar o bucată de hârtie din care faci un avion, orice altă grijă este doar ceva dintr-o altă viață. Cea reală.
Noi nu trăim realitatea. O deghizăm, o facem mai tolerabilă. Și nu numai noi, ci orice artist care urcă pe o scenă.
Și mai este ceva ce ne face să fim doar niște copii cu vârste diferite și este ceva ce am descoperit la fiecare coleg din Mamma Mia: generozitatea. Ne ajutăm între noi, suntem atenți unii cu ceilalți, prevenim greșeala celuilalt dacă o anticipăm, ne tragem în sus unul pe celălalt. Fără să ne ceară nimeni să facem asta. Asta este lecția pe care am învățat-o din prima zi de repetiții acum un an și jumătate. În același timp, m-am simțit vinovat pentru că pe unii dintre colegi îi judecasem greșit și nu îi credeam în stare de a putea oferi, ci doar de a primi. Acest spectacol m-a făcut nu doar să fiu un artist mai împlinit, mai bun, mai complet, ci și un om mai bun.
În România genul ăsta de spectacol, musicalul, este ceva nou. Mai ales la nivelul la care se fac spectacolele de genul ăsta, deja, la noi, pentru că pe lângă MammaMia mai există și We will rock you, My fair lady, Scripcarul, Familia Addams sau cele pentru copii de la „Opera Comică pentru copii”, iar toate sunt o formă de pionierat, pentru că, încă, există oameni care nu știu la ce să se aștepte când merg la un musical.
Pe scurt? Orchestră live, corp de balet, muzică excelent scrisă, lacrimi și dulci și sărate, lumini și efecte vizuale ca la cel mai mare concert, poveste cu multe straturi de intrigi, multe costume și bucurie, multă bucurie.
Diseară suntem la Sala Palatului cu Mamma Mia. Ne găsiți acolo de la 19. Gata pentru acea clipă. Dacă o să fii acolo, o să înțelegi cum e alchimia asta bizară și fascinantă despre care scriu aici.
Mâine mergem la Pitești, săptămâna viitoare la Târgu Mureș, Cluj și Brașov, iar în decembrie ajungem la Piatra Neamț, Bacău și Iași..
O clipă. Atât durează să te hotărăști. Atât durează să te joci și tu cu noi. O clipă, care poate să dureze toată viața.
C.
PS: De-aici poți să iei bilete pentru oricare dintre orașele din turneu.
mammamiathemusical.ro
