M-am uitat. Pe mine.

Mă aștepta. Eu nu. Nu mă așteptam.

Nu la asta. Deși speram. 

Am zis că nu-i frumos să merg cu mâinile goale.

Așa că mi-am pus mănușile.

Nici pe stomacul gol nu am ajuns la ea. 

Era plin de fluturi. I-am ieșit în cale cu plin.

O să-i meargă bine, deci.

Poate îi merge cum îmi merge mie. 

Mintea, acum, când o văd cum mă privește.

Dar mă privește doar pe mine asta.

Într-un final am început. 

Cănd s-a crăpat de ziuă s-au crăpat și obrajii noștri  de rușine. 

Fusese o noapte de neuitat. Char nu ne mai puteam uita unul la altul.

În pragul ușii, mi-a zis în prag de a scăpa un zâmbet:

“Îmi plac băieții care se poartă cu mănuși cu o fată.”

M-am uitat la mâinile mele. Mda. Am uitat să-mi scot mănușile.

keyboard_arrow_up