Mă aștepta. Eu nu. Nu mă așteptam.
Nu la asta. Deși speram.
Am zis că nu-i frumos să merg cu mâinile goale.
Așa că mi-am pus mănușile.
Nici pe stomacul gol nu am ajuns la ea.
Era plin de fluturi. I-am ieșit în cale cu plin.
O să-i meargă bine, deci.
Poate îi merge cum îmi merge mie.
Mintea, acum, când o văd cum mă privește.
Dar mă privește doar pe mine asta.
Într-un final am început.
Cănd s-a crăpat de ziuă s-au crăpat și obrajii noștri de rușine.
Fusese o noapte de neuitat. Char nu ne mai puteam uita unul la altul.
În pragul ușii, mi-a zis în prag de a scăpa un zâmbet:
“Îmi plac băieții care se poartă cu mănuși cu o fată.”
M-am uitat la mâinile mele. Mda. Am uitat să-mi scot mănușile.