Unii au memorie, alții au amintiri.
Unii țin minte, alții țin suflet.
Inima, atunci când își face de capul nostru, este un soi de influencer pentru o grămadă de organe din corp. Bate ea acolo, disciplinată, în pieptul nostru, ca și cum își vede de treaba ei să ne țină în viață și, în tot timpul ăsta, dă tot felul de idei celorlalte organe.
Ficatul. Din momentul în care inima ta bate și pentru altcineva, dar aialaltă nu bate și ea pentru tine și inima ta, ficatul află asta primul. E inundat de tot felul de lichide și felurite grade, la ore total nepotrivite, ore întregi. Cel puțin.
Pielea. Tot pentru că e ceva prea mult sau prea puțin în bătăile inimii noastre, pielea devine ca asfaltul pentru cretă, pentru tot felul de desene, cuvinte, portrete, simboluri sau scene de filme. Până la urmă poate că tatuajele sunt niște frânturi de inima ce vor să fie văzute mai repede și mai clar de alții.
Buze umplute, frunți netezite, păr vopsit inutil. Valabile și la bărbați și la femei. Sâni experimentali, stomacuri declarate nule, gene puse ca umbrele. Încă nu am văzut astea și la bărbați. Încă.
Toate de mai sus le facem pentru că bătăile noastre de inima ne spun ceva, iar noi nu ascultăm. Și atunci, dacă nu ascultăm și doar auzim, nu avem cum să nu înțelegem ce strigă, de fapt.
Inima nu ne cere decât ca bătăile ei să primească motive să fie mai amplificate, nu în ritm, ci în puterea lui, astfel încât pieptul nostru să se simtă ca un spectacol plin de viață, nu ca un experiment anatomic de care să avem grija din când in când.
Începe toamna și se culeg roade. Nu doar din pomi. Și din oameni.
Sau poameni.
Unii dau roade.
Pe alții ii roade.
Că așa e toamna, e inima anotimpurilor, perioada în care sufletul are vocea cea mai puternică, nu te mai poți face că n-o auzi. Și ori te scutură pe tine, ori te scutură de frunzele uscate.
Mirosul frunzelor uscate care ard pe înserat…așa cred că miros nocturnele de pian.
Am aprins și eu focul meu și mă uit la el liniștit și câteva bătăi de inimă zâmbesc. E și primăvară în toamna asta pentru mine.
Îți trebuie minte să-ți asculți sufletul.
Ții minte?
Eu țin suflet.
Ținimă.
Foto: unsplash.com
