Hotaratorii.

Toate mergeau bine intre voi, aveai liniste, relatia ta era in grafic. Poate chiar te gandeai ce bine e, ca nu e nicio problema si ca ai noroc ca ai dat peste o asa persoana potrivita. Pana intr-un moment cand, de nicaieri(asa crezi tu) se intampla exact pe dos, iti spune ca mai bine nu mai vorbiti, sa luati o pauza, sa te hotarasti ce vrei mai exact de la relatia asta.

??!?

Treaba mergea bine, pe plus, se vedea, in sfarsit, toata munca ca sa ajungi in punctul asta. Si incepi sa-ti faci planuri si mai mari, sa visezi cum iti dezvolti tu afacerea, oricare ar fi ea. Cam in acelasi timp, partenerul tau(de afacere) sau unul dintre ei(sau ele) iti spune ca s-a gandit mai bine si ca nu prea e de el(sau de ea) ce face acum si ar vrea sa incerce altceva.

Din nou,…??!? ce, ma….?

Sunt doar doua exemple, intamplatoare sau nu, din doua dintre cele mai importante axe ale vietii noastre: relatia si profesia; povestea de dragoste si lectia de viata: sufletul si mintea. Cateodata, se interesecteaza toate si isi schimba locurile intre ele.

Intr-o zi, nu stii care, omul din viata ta sta de vorba cu o prietena sau un prieten bun si, nu stii cum, ajung sa-ti hotarasca si tie continuarea vietii. I se spune ce este bine sa faca, legat de tine si de povestea voastra. De cele mai multe ori decizia si planul pus la cale, in spatele tau, nu sunt in favoarea ta:) Cea sau cel care pune “umarul” la asta este un “hotarator”, care pe fondul vulnerabilitatii(reale sau nu) ale “victimei” din fata, decide si pentru altcineva, pentru tine, care nu stii ca ti se pregateste…ceva.

De cele mai multe ori totul pleaca de la “nu stiu ce sa ma fac cu…” sau “spune-mi ce sa fac cu…” sau “tu cum crezi ca e mai bine sa fac…?”… Mai devreme sau mai tarziu, toti suntem “hotaratori” pentru cineva sau “hotaratii” cuiva. Ni se cere parerea si ne-o dam ca niste experti in sfat-ologie si, sunt convins, ca aproape niciodata, nu ne gandim la efectul de domino pe care-l poate avea un sfat de-al nostru dat cuiva care, in acel moment, il ia ca pe a 11-a porunca. Mi s-a intamplat sa fiu si de-o parte si de alta si nici acum nu stiu de unde mi s-au tras anumite povesti sau, mai degraba, finalul lor. Si nici acum nu stiu mai multe despre unele persoane ale caror continuitate in relatie le-am influentat-o si m-am dat cu parerea, spiunandu-le ce este mai bine sa faca.

Asa este ca o sa ne gandim putin mai bine inainte sa ne dam cu parerea, atunci cand ni se cere, despre cum ar trebui sa-si rezolve altii problemele? De cele mai multe ori nici nu stim bine despre terta persoana implicata in discutie…si noi facem, cumva, sa-i influentam viata. Si, de prea putine ori, ajungi sa zici, mandru de tine, “daca nu i-as fi zis eu ce sa faca….” sau, mai pe intelesul apropiatilor mei, vorba aia cu “eu, eu, eu am facut asta”:)

Sfaturile ar trebui platite. Dar nu de catre cei care le cer, ci de cei care le dau. S-ar da mult mai putine si cu mult mai multa atentie…..hotarat lucru.

keyboard_arrow_up