Circuitul fericirii în natură (umană)

Să-ți fie așa dor de cineva, încât să-ți iasă și la analizele de sânge.

Adultul interior să se joace cu copilul interior. Și să aibă efecte în exterior.

Să oprești un câine pe stradă să-i spui secretele tale. Iar el să dea din coadă.

Să sufli într-o păpădie până la ultimul puf, ca și cum ai sufla în griji.

Să dormi gol, dar plin de brațele ei.

Să-ți zâmbească un copil de la geamul unei mașini la semafor.

Să prinzi verde la semaforul stânga de la Perla, venind dinspre Iancu de Hunedoara, intersecție cu Calea Dorobanților.

Să miroși liliacul chiar din copac, nu din vază.

Primul val care îți atinge picioarele goale la mal pentru prima dată pe ziua aia.

Sushi.

Să ierți un om.

Când începe piesa preferată la radio atunci când pornești mașina sau când se termină exact când trebuie să cobori.

Să-ți auzi numele pronunțat de vocea care-ți taie respirația.

Să nimerești un pepene copt.

Prima cafea.

Să știi că cineva te va înțelege orice-i spui. Și te va strânge la fel de tare în brațe.

Cea la care te gândeai mai demult înainte să adormi, să fie cea lângă care te trezești acum.

Să nu te minți singur pentru nimeni.

 

Foto: unsplash.com

keyboard_arrow_up