Există viaţă după viaţă

Este 24 mai 1976. Nu poți deschide ochii, încă. Nu te grăbi. O să afli că în viață nu vezi mai mult cu ochii deschiși, ci dimpotrivă, cele mai frumoase momente le vei simți închizând ochii puțin.

Mai ai puțin, o zi doar și noi doi vom deveni doar unul. Cei mai mulți te vor vedea doar pe tine, dar tu să faci în așa fel încât ca cei care merită, să mă vadă și pe mine, sufletul tău. Vocea pe care o auzi acum este vocea mea și o s-o auzi tot restul vieții. Vocea mea îți va spune mereu ce să faci. N-o să-ți spun niciodată ce să NU faci. Când o să simt că ești aproape de a face ceva greșit o să-ți spun „fa pe dos, fă invers”, dar vreau să te învăț că nu există „Nu” pe lumea aceea în care vei intra mâine, ci doar lucruri făcute pe dos sau altfel decât trebuie. Ascultă-mă pentru că eu sunt sufletul tău și sunt mai bătrân decât tine, am mai trăit și-n alte vieți și lumi pentru tine și sunt singurul care știe ce este cel mai bine pentru amândoi. Chiar și atunci când o să alegi altceva în locul meu, nu uita să-mi faci în loc o bucurie cât de mică, să mă hrănești cu asta. O să trăim împreună o viață foarte frumoasă și interesantă, o să vezi…

Toți vor spune mâine că te-ai născut pe 25 mai, dar tu te-ai născut acum 9 luni. Ai apărut din dragostea a doi oameni și pentru că au nevoie de tine. Și tu i-ai ales pe ei. Acum ceva timp, puțin mai sus de locul în care stai acum au început să zboare niște „fluturaşi” care au făcut ca tu să începi să exiști. Este un ciclu natural și metaforic, pentru că și natura este o metaforă a emoțiilor oamenilor. Din niște viermi apar fluturii și din „fluturaşi” apar oamenii.

Așa cum te-ai născut acum 9 luni și mâine toți vor spune că asta este ziua de naștere, o să ți se întâmple de multe ori în viață să fii nevoit să renaști și mulți abia atunci să te observe și să vadă că exiști. O să plângi mâine când vei ieși de-aici și vei intra în noua ta lume frumoasă. Nu va fi singură data când plânsul tău îi va bucura pe unii, dar mâine va fi singura data când bucuria lor că tu plângi va fi cea mai frumoasă. Și acesta este tot un ciclu natural, cel care se naște plânge și cei din jurul lor zâmbesc, iar la sfârșitul vieții el zâmbește și ceilallti plâng.

Ai stat singur atâtea luni aici și ai crescut din hrana celei care te ține aici, o hrană pe care nu o vezi. Așa o să fiu și eu hrănit de către tine, de lucruri, cuvinte, emoții și momente pe care nu le vedem, dar ele mă vor ajuta să cresc și mai mare decât până acum și să fiu și mai puternic pentru tine. Ești doar tu în spațiul ăsta aici, dar să știi că nu ești singur niciodată. Oameni care te iubesc, deja și alții care te vor iubi, vor fi mereu lângă tine chiar dacă nu poți să-i vezi. O să-i simți. Ca acum, când simți și auzi bătaia asta puternică de inimă. Bătaia asta de inimă este ceasul tău de-acum. Ești pregătit să te naști și o vei face mâine.

O să zâmbești mult și o să fii optimist. O să și greșești și o s-o faci de mai multe ori decât ai vrea. Nu lăsa nicio greșeală făcută cuiva fără să o înlocuiești cu o bucurie făcută înapoi sau făcută altcuiva. Pentru fiecare dintre cei care se nasc există o lume doar a lor în toată lumea asta. Îți doresc să o găsești pe a ta și să o faci să fie minunată și de neuitat nu doar pentru tine, ci și pentru cei care vor face parte din ea.

Deja, mie îmi este dor de momentele care vor veni…

Leave a Reply