INCONJURNALUL LUMII – DROBETA TURNU SEVERIN

Trei ore si ceva de mers din Timisoara pana in Drobeta Turneu Severin. Este luni, 30 martie. Orasul este la fel de linistit ca intotdeauna. Nu si noi. Un amestec de sentimente joaca leapsa prin sufletele noastre – gandul si nerabdarea ca a doua zi ajungem acasa dupa 12 zile de maraton in turneu si emotia unui nou spectacol, intr-un oras in care ne aflam doar pentru a treia oara.

Este aproape patru la amiaza si ma cazez la hotel, langa Parcul Rozelor. Mai am timp de putin somn pana sa plec la Casa Tineretului, unde echipa tehnica a terminat de instalat toata scena. Trag draperiile albastre, la fel si plapuma alba. Inchid ochii si ii deschid o ora mai tarziu. Hainele pentru azi asteapta, intinse pe scaun, sa fie purtate in reflectoare.

In fata Casei Tineretului, lumea este obisnuita sa stea pe-afara pana se apropie ora fixa de incepere a spectacolului. In culise, noi incepem sa ne pregatim, sa intram in atmosfera de care o sa ne fie atat de dor dupa ce se vor termina cele 18 orase din turneu.

Si astazi, ca si ieri in Timisoara, duetul pentru ‘Numai la doi’, il cantam impreuna cu Maryliss. Este nascuta aici, in Drobeta Turnu Severin, iar familia ei este in sala. Emotii ca si ieri, dar unele si mai intense, desi nu le arata. Doar se simt.

Recitalul Alexandrei Usurelu se termina la timp, ca in fiecare seara. Urmeaza sa intram la 19.45. Pentru prima data, in acest turneu, apare o problema tehnica care pare grava. Nu mai merge instalatia care controleaza luminile. Incepem sa ne agitam, dar experienta cu echipa noastra imi da, totusi, linistea ca ‘sigur se rezolva, fac ei cumva si o sa fie bine’. Si la 20.00 cortina se trage, in aplauzele unei sali pline de tineri.

Inca de la inceput toata lumea din sala este foarte relaxata si participa la concert intr-un fel desoebit fata de cum ne invatasem in restul turneului. Oamenii canta, danseaza, dar si vorbesc intre ei, rad tare, se simt ca la o petrecere. Asta ne deruteaza, dar ne si provoaca, pentru ca ne dam seama ca le place si ca asa se bucura ei de spectacol.

Acum o saptamana, la aceeasi ora, eram in sala din Suceava. In timp ce cant, imi fuge mintea la amanuntul asta si la mirarea cat de repede a trecut saptamana asta. Cate experiente noi, cati oameni interesanti ne-au iesit in fata, cate povesti am adunat sa le spunem si altora si cate vise s-au strans in urna noastra de la intrarea in sala. ‘#visulmeueste’ este cea mai valoroasa colectie a noastra. Sunt visele oamenilor care au venit sa ne asculte muzica. Si nu s-a terminat turneul, mai sunt inca trei orase.

‘Fa-mi cu mana’ ma gaseste in mijlocul salii, pe balustrada scarilor care duc la balconul salii, intre oameni. Toata sala saluta si canta. Eu caut sa citesc din priviri, in fuga mea prin sala, cati sunt fani si cati au devenit astazi fani, venind la spectacol doar din curiozitate. Nu reusesc, in momentul asta toti sunt din aceeasi lume, de parca ne-am cunoaste de-o viata.

In spatele cortinei, dupa aproape doua ore de concert, incepem sa ne pregatim de intalnirea traditionala cu fanii. Bianca ne aduce patru magneti de frigider ce reprezinta turnul de apa din Drobeta. Cativa fani au venit din Craiova pentru concert, iar o bunica ce a venit cu nepotul ei ne spune din spatele ochelarilor,’ati fost formidabili’, iar cel mic, foarte timid, ‘sunt fanul vostru’.

Adelina este unul dintre acei fani care incearca sa nu lipseasca de la momentele importante ale artistilor pe care ii iubeste. Si ii iese mereu. Nascuta in Drobeta, a fost si ieri la concertul din Timisoara, iar astazi a facut parte si din echipa locala de organizare. Zambetul ei optimist a insotit cadoul pe care mi l-a facut la final de concert – un borcan in miniatura, cu niste biletele in el, pe care scrie ‘Dulceata de vise’. Iti multumesc, Adelina, pentru fidelitatea ta in ceea ce ne priveste si pentru ca visezi impreuna cu noi.

Este aproape miezul noptii. O parte din echipa a plecat direct la Bucuresti. Eu, impreuna cu restul am ramas sa dormim aici peste noapte. Urmeaza doua zile de pauza, pana joi cand o sa fim la Otopeni, iar vineri si sambata incheiem turneul in Constanta si Tulcea. Se incheie turneul odata cu saptamana, dar nu si inconjurul lumii….

#visulmeueste #inconjurullumii

Foto – Petru Ivu – mai multe fotografii gasiti pe pagina noastra de Facebook

Leave a Reply