INCONJURNALUL LUMII – CONSTANTA

Mai este o luna pana cand drumul spre Constanta si plajele din jurul orasului se vor umple. Sezonul de mers la mare este aproape, dar noi o luam inainte si ajungem pe 3 aprilie, in penultimul concert din turneu. Niciun drum la mal de mare, cand te sfatuiesti cu valurile, nu este ultimul. Si ele vin si pleaca, se intorc mereu, nu se opresc niciodata. Inconjurul Lumii a facut valuri. In noi, in voi, in ei, in ele, in lumea noastra. In seara aceasta, ne intoarcem la mal. La malul de la care in 2010 lansam albumul ‘Ca pe vremuri’, pe care se afla si piesa ‘Inconjurul lumii’.

Teatrul de Stat Fantasio este o cladire pe care o vedeam mereu cand veneam cu parintii la mare. Era, intotdeauna, pe partea dreapta cum megream spre Mamaia. Mi se parea unul dintre locurile importante din Romania, desi nu stiam nimic despre el, decat ce auzeam pe la televizor cand se prezenta vreun artist sau trupa de dans care lucrau in acest teatru. Astazi intru pe ‘Intrarea actorilor’, pregatit de primul pas pe scena de-aici.

In urma cu ceva ani, dincolo de acesti pereti, aici studia si invata sa iubeasca emotia si gandul de a fi artist, Corina. Violoncelul este scutul ei, il tine mereu in fata, iar in spatele lui, cand il pune pe scena, uita de toate. In loc sa aduca inversunare si pofta de lupta, scutul ei ii aduce zambetul pe buze. Unul dintre cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut in turneul acesta, impreuna, in aceeasi masura cu prietenele ei de la Muse Quartet, Nicoleta, Maria si Alina. Corina este din Constanta si are niste emotii cu totul speciale astazi. Este prima oara cand va pune piciorul pe scena teatrului de la ea de acasa, intr-un spectacol, dupa ce ani de zile s-a dezvoltat aici ca artist. Muzica te ajuta sa pasesti altfel. Si in cativa pasi facem si noi Inconjurul Lumii. Astazi fiecare dintre noi facem unul foarte important.

In culise, oamenii din echipa teatrului sunt extrem de prietenosi, chiar daca sunt din partea artistica sau cea tehnica. In sala, publicul ese face din ce in ce mai tare auzit in concertul de deschidere al Alexandrei Usurelu. Ea se va intoarce duminica in Constanta pentru un concert mai lung, intr-un club de-aici, sa-si cante toata lumea.

Lisa Opris este din Mangalia si tocmai ce a implinit 20 de ani. Acum doi ani, eram co-antrenor in echipa Loredanei la Vocea Romaniei si am auzit-o pe Lisa intr-o alta echipa. Am tinut-o minte si am tinut minte si de unde este, pentru imi place sa asociez persoane cu imagini, locuri, rase, experiente, ca sa ii pot tine minte mai usor. A acceptat imediat invitatia de a canta impreuna in duet, aproape de casa, de orasul natal. In familia ei frumoasa care a venit sa o priveasca din primele randuri, Lisa nu este singura artista. Cand am extras cateva dintre carile postale cu visurile completate de cei din sala am citit si visul Nataliei – ‘#visulmeueste sa devin regizor de teatru si sa intru pe la Intrarea Actorilor’. M-am uitat si la numele de familie si am vazut-o din primul rand, cum la cei cativa ani ai ei, sora mai mica a Lisei s-a luminat toata si a inceput sa se bucure ca-si aude visul in toata sala. Ea nu stie, inca, dar a facut un pas decisiv spre a si-l implini – si l-a recunoscut, l-a acceptat, iar asta este primul pas, cel mai important.

Si in Constanta, lumea viseaza diferit, dar frumos. O tara mai muncitoare, oameni mai buni, masini, obiecte, calatorii in locuri exotice, toate sub acelasi acoperis. Dar visele nu au pereti, te pot duce unde vrei tu. Pe noi ne duc in fiecare seara. Peretii, cei ai salii de concert, ii punem doar pentru a ramane singuri, noi cu voi, sa nu ne auda nimeni din cei care, inca, nu ne inteleg.

Finalul concertului elibereaza scaunele de oamenii care le ocupa si sufletele de emotiile adunate pana atunci. Se canta si danseaza incontinuu. Pe undeva, se simt eliberati. Cumva, istoria artei si culturii din Constanta se simte si ea eliberata zilele astea si spera sa vina vrmeuri mai bune pentru artistii de-aici care nu au putut sa-si faca meseria cu respectul pe care il merita. Si nu este singurul oras din tara unde se intampla asta. Dar este printre primele care poate sa isi schimba destinul artistic incepand in curand. Politica nu are puterea sa inchida nicio arta.

In culise, Elena ma asteapta, toata numai un zambet, ma ia in brate si imi spune ca si cum ne-am stii dintotdeauna – ‘Mereu mi-am dorit sa am frate mai mare, nu vrei ca de-acum sa fii tu fratele meu, sa stiu ca am si eu undeva un frate?’. Fara acte, fara analize medicale, fara promisiuni, devenim familie, nu rude. La intalnirea cu fanii pentru fotografii si autografe ne suprinde un domn din New Jersey, un american care traieste aici si care si-a adus baiatul la concert. Sabina paseste timida spre mine cu doua pungute. Una pentru mine si una pentru Gabi. O intreb daca pot sa ma uit acum la ce mi-a pregatit. In timp ce ii da cealalta punguta lui Gabi, umblu in cea oferita mie. O carte imbracata cu o harta a Romaniei, personalizata cu traseul turneului, de la oras la oras, in ordinea de pe afis. Atasat, un mic simbol pe care scrie ‘muza pentru musical’. Ma uit pe harta si o constientizez. In mers, in zile, pare lunga. Dar nu este, am putea mai mult, mai des. Lumea noastra este din ce in ce mai mare.

Hotelul unde suntem cazati este pe malul marii. Este noapte si liniste. Dar valurile se fac auzite mereu. Au o alta frecventa sonora pe care o folosesc sa ajunga mereu in tine, daca esti in apropierea lor. Valurile vorbesc cand oamenii stiu sa taca. Dar, mai ales, sa asculte. Sunt voci in fiecare dintre noi care ne spun adevarul, chiar daca noi, mai departe, nu comunicam asta si celorlalti. Inchid ochii si mi le ascult pe ale mele. Unii ar spune ca este o forma de nebunie. eu spun ca este o forma de bucurie, sa stii ca nu esti singur, nici macar atunci cand nu mai este nimeni in camera. Sunt vocile celor din lumea pe care o inconjori. fiecare in felul sau, cu pasii lui, in ritmul lui. Valul are aceeasi viteza, nimic si nimeni nu-l grabeste si ajunge mereu acolo unde ii este locul. Fizic, la mal. emotional, in sufletul celor care il aude. Il aud, imi spune…si are dreptate.

#visulmeueste #inconjurullumii

foto – Petru Ivu – mai multe fotografii gasiti pe pagina noastra de Facebook

Leave a Reply