Nas în nas

El stă în fund şi este foarte atent la tot ce se întâmplă în jur, dar, cu toate astea, era relaxat, degajat. Părea că observatul celorlalţi este un hobby. Atât de degajat încât nici nu şi-a dat seama când o cunoştinţă mai veche de-a lui, un tip pe la treizeci şi ceva de ani a vrut să dea mâna cu el şi nici nu l-a băgat în seamă. E în lumea lui, e clar.

Ea face pe interesanta şi priveşte, aparent, în gol, dar merge uşor cu aerul acela de “pot să-ţi fac mult bine şi mult rău: ce alegi prima dată să fie?”. Ştie că este privită şi că toată lumea vrea să o atingă. Sentimentul de “pradă” o face, totuşi, puternică.

El se ridică uşor şi începe să îşi facă loc pe lângă ea, atât de aproape încât îi citeşte gândurile. Ea vrea din toată inima să se lase “citită”, dar nu se abţine până nu îşi amestecă nişte litere în cuvintele din gândurile ei, ca lui să-i fie puţin mai greu în a afla mai multe despre ea.

El, ca să o impresioneze, intimidează pe un altul care venea să se bage şi el în seamă pe lângă ea. Ea aruncă o privire peste umăr în semn de “te-aş lăsa acum să sari pe mine, dar nu vreau să mă înţelegi greşit, aşa că prefer să nu mă înţelegi deloc”.

El se aşează în faţa ei. Ea nu pleacă de-acolo. Aproape că sunt nas în nas. Se ating uşor.

Ar vrea mai mult, dar, deodată, amândoi simt ca un nod în gât. Nu este de la emoţie. Este zgarda care îi sugrumă în timp ce stăpânii lor îi trag deoparte ţipând la ei.

Ei scot nişte sunete fără niciun cuvânt, dar toată lumea din parc înţelege ce vor să-şi spună. Pleacă fără să vrea niciunul dintre ei.

Ei ştiu că şi mâine or să ceară afară la aceeaşi oră, să se vadă în parc. Cât ca doar pentru un citit de gânduri.

De multe ori, zgarda ar trebui să o poarte stăpânii câinilor…

Leave a Reply