Ultima saptamana.

Iti scriu tie acum. Daca citesti ce scrie aici inseamna ca faci parte din lumea mea si te intreb „Ce mai faci?”. Si daca tocmai ai intrat, iti spun „Bine-ai venit!”.

Eu, de unul singur, n-am nicio putere, niciun farmec. Doar un vis si un potential. In timp, am avut sansa, nu doar norocul, sa intalnesc oamenii cei mai potriviti mie. La inceput au fost putini, dar visul tot n-a amortit. Si am continuat sa-l „hranesc” suindu-ma pe umerii celor care ma ajutau si credeau in acelasi vis. Si am devenit mai multi. Ba si mai multi. Si noptile au trecut, iar visul a ramas.

Te intreb pe tine acum: de cate ori ai fost pus in situatia sa numeri zilele si orele pana la implinirea unui vis? Daca ai fost, atunci stii ce inseamna starea in care sunt eu acum. Daca nu, iti imprumut putin din visul meu. E atat de mare incat pot sa-l impart cu toata lumea… Al meu se implineste peste 7 zile si cateva ore. Este acelasi ca acum multi ani, ca acum doi ani, ca acum un an, cand si atunci te-am chemat sa-mi fii alaturi. Si, sigur, o sa am nevoie de tine si la anul, sa fii langa mine. Asta mi-ar da puteri ca eu sa fiu langa tine, nu doar pentru o seara, ci pentru tot restul anului, prin ceea ce stim sa povestim in muzica noastra.

Acum suntem multi, dar nu suntem toti. Poate nu vom fi niciodata, cine stie… Dar tare mi-ar placea sa te vad, sa te aud…..sa te simt. Toti suntem mai priceputi sa vorbim despre emotiile altora decat despre ale noastre. La fel, nici eu, nu stiu sa vorbesc despre ale mele, ci doar sa le traduc in muzica, versuri, energie… Sunt, in acelasi, timp, pacientul si doctorul tau. Cum si tu imi esti tratament si cobai. Asta este terapie reciproca… Ai programare pe 14 noiembrie, la 20.00, la Sala Polivalenta. O sa vezi cu ochii tai cum niste oameni isi implinesc un vis. In ziua de azi este ceva rar…Si demodat. Dar asta doar in lumea celor comuni. Dar nici tu si nici noi nu suntem comuni, ci avem lumea noastra. Si suntem din ce in ce mai multi impreuna cu tine.

Simt, nu doar ca vreau, sa multumesc tuturor persoanelor din viata mea. Si ma refer si la cei pe care nu i-am vazut nicodata si nici nu ne cunoastem. Toti cei care mi-au scris un rand frumos, un cuvant, care mi-au trimis un zambet, care m-au criticat si m-au ajutat, voi toti faceti parte din viata mea. Pentru ca si voi, la fel de mult ca cei pe care ii vad in fiecare zi sau cei cu care ma cunosc si vorbesc, m-ati facut sa merg mereu mai departe, mi-ati dat curaj ca nu sunt pierzator in ceea ce fac si , cel mai important, ca nu sunt singur. Eu, miercuri pe 14, o sa fiu fiecare..dintre voi. La fel cum si voi sunteti fiecare emotie din mine.

Emotiile mele vor sa le cunoasca pe-ale tale. Asa o sa ne cunoastem mai bine. Si unii pe altii, dar si noi pe noi insine. Pentru asta nu este niciodata prea tarziu….

Eu sunt gata. Tu?

Leave a Reply