Sgt. Pepper, Domnul Portocaliu și mașina hearts club band.

Când ai fost atent ultima oară la o copertă de album? Românească sau nu.

Să scoți în vremurile astea un album în România poate părea ceva contra timpului. Nu anacronic, nu tardiv, nu prematur. Ci contra.

Când totul devine cât mai scurt ca exprimare și ca timp de atenție, chiar și un cântec întreg de trei minute și ceva este la limita răbdării pentru societatea noastră. Probabil, că va veni și vremea când un cântec va însemna doar un refren. Cât să încapă într-un story de Instagram.

Dar mai sunt artiști care insistă să se exprime în astfel de concepte, cum ar fi un album. Și sunt mai mulți decât ar părea, din fericire. Ne numărăm și noi printre ei și tocmai ne pregătim de lansarea lui, pe 16 octombrie.

El are un nume ciudat, „Domnul Portocaliu și Mașina Timpului” și are 16 piese.

El are și o copertă ciudată. Nu doar din punct de vedere vizual, ci pentru că și coperta în sine este un concept, ceea ce în România, în vremurile astea, nu mai este doar contra timpului, ci poate fi exagerat, absurd, inconștient, inutil.

Mă întorc la întrebarea de la începutul articolului. Au fost zeci de ani în care coperta unui album era o operă de artă. Vezi Nirvana, Pink Floyd, Michael Jackson și tot așa. Dar, mai ales, vezi Beatles.

Ei au creat prima copertă de album, devenită icon, în 1967. Este vorba despre „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band”, album ce a fost piatra de temelie pentru mai toate genurile ulterioare derivate din rock. Coperta este și mai memorabilă, iar la acea oră a fost cea mai scumpă copertă de album, ever.

Au adunat, prin colaj foto, ceea ce ei au denumit ‘the magic crowd”, adică o mulțime de personalități pe care cei patru le-au admirat.

La 25 de ani de la primul nostru concert pe bilete și la 20 de ani de la primul album, noi avem ‘Domnul Portocaliu și Mașina Timpului”.

Așadar, m-am gândit să aducem un omagiu celor patru briatnici care, pe mine cel puțin, m-au influențat și inspirat definitiv și am gândit conceptul coperții noastre de album, ca o replică a celebrei coperți.

„The magic crowd”, în cazul nostru, sunt fanii VUNK sau Vank, o parte dintre cei care ne-au făcut cunoscute 25 de povești VUNKtastice legate de muzica sau concertele noastre. Ei sunt printre cei mai prezenți fani la concertele noastre, printre cei care au avut mereu încredere în noi.

Le mulțumesc celor de la Media ProMusic / Universal Music pentru că au investit în poate cea mai scumpă sau spectaculoasă copertă românească de album, într-un moment în care casele de discuri nu prea mai au încredere în artiști decât preț de un single.

A ieșit așa bine mai ales datorită celor de mai jos:

Art Director: Vasile Alboiu, Foto: Dragoș Ivan, Styling: Eli Adam.

 

Pentru a nu știu câta oară, suntem la început de drum. Și doar împreună cu voi știm pe unde să o luăm să înaintăm.

Sunt oameni care citesc cărți și sunt și oameni care postează citate pe facebook sau insta, pentru a părea citiți.

Cam asta e și diferența între un pasionat de albume și un consumator de cântece, nu de muzică.

Iar albumul ăsta este pentru cei care au nevoie de muzică, care au nevoie de artiști, pentru cei care ascultă și versurile, nu doar ritmul.

 

C.

 

 

 

Leave a Reply