Momentul cand afli ca nu e momentul.

Să ne privim ceasurile. Mie mi se pare că arată ora la care ar trebui să știu ce-mi doresc. De la cea care se uită și ea acum la ceas și spune că s-ar putea ca ceasul ei să fie puțin mai înainte. Sau poate e al meu puțin înapoi și al ei merge bine?! Nu-i nimic, să ne potrivim ceasurile atunci. Le potrivim și pentru o perioadă  avem aceleași ore fixe, aceleași sferturi de oră, aceleași jumătăți. Tot de oră. Alarmele sună la aceeași oră, iar în perfectă liniște, putem auzi ticăitul limbilor de la ceasurile noastre cum merg la pas cu noi. Noi doi: stâng, drept, stâng, drept și limbile ceasului: tic, tac, tic, tac. Un pas greșit, cineva  să calce strâmb și tot sistemul acesta, aparent, perfect devine un contratimp. Tot timpul, însă, se întâmplă mai repede decât vrem. Și te trezești într-o zi că lucrurile care la început ți se păreau unice și de care te îndrăgostisei la nebunie la cealaltă persoană, acum ți se par banale. Și ți se pare că le vezi la toată lumea. Iar lucrurile pe care le căutai la ea, dar nu le vedeai și așteptai, sperând că le are ascunse bine undeva și o să ți le arate mai târziu, le are altcineva. Când se întâmplă asta, limbile ceasului tău se dau peste cap, pentru că nu știu cu cine trebuie să se mai sincronizeze. Și ți se pare că pierzi timpul. Dar nu știi cu cine pierzi timpul nici atunci. Cu cel pe care-l aștepți că-ți va arăta ușa lui secretă sau cu cel care îți scoate din prima iepurașul din joben și spune „ta-taaa”, dar nu ai vrea să-ți potrivești ceasul cu al lui?

Când se consideră că doi oameni sunt potriviți? Eu știu că este atunci când se completează unul pe altul, simt la fel, gândesc la fel, au „chimie”, sunt cel mai aproape de iluzia că sunt suflete pereche sau perrche de suflete. Mai sunt la fel de potriviți dacă nu au aceleași planuri, pentru o perioadă, dacă nu au aceleași priorități? Sunt niște oameni foarte potriviți care s-au întâlnit într-un moment nepotrivit, cam așa pare. Dar s-au întâlnit prea devreme sau prea târziu? Dacă este prea devreme, înseamnă că dacă se vor întâlni mai târziu au șanse să își sincronizeze dorințele și viziunea asupra relației lor și a lor cu restul lumii? Dar dacă între timp cei care intervin în viața unuia dintre ei îl „strică” și n-o să mai fie potrivit pentru celălalt, ulterior?

Dincolo de ecranul acesta câte perechi perfecte de suflete nu s-au unit definitiv doar pentru că unul dintre ei a spus că are alte planuri și că nu crede că celălalt se va schimba….? Și câți au riscat până la capăt, să iubească atât de tare pe cineva, încât să-l accepte așa cum este și să aibă răbdare până când pașii și ceasurile lor vor merge la fel?

Sunt oameni care vin în viața noastră la momentul perfect să ne învețe ceva sau să-i ajutăm să facă ceva, după care ies discret din viață noastră. Și mai sunt oamenii aceia  perfecți pentru noi care vin în viață noastră să ne simțim mai împliniți, să nu ne mai simțim singuri, să ne facă viața mai frumoasă, fără niciun efort. Dacă vin și îi recunoaștem, știm că-i iubim, dar zicem că este momentul nepotrivit, sigur am greșit pașii undeva pe parcurs, în fusul nostru orar. Nu există momente nepotrivite, ci doar alegeri nepotrivite.

Momentul nepotrivit este cel mai frustrant moment. Pentru că tu, la început, spui că, în sfârşit, este momentul să fii şi tu mai fericit. Nici măcar nu ai pe cine să dai vina atunci când îţi dai seama că nu e aşa.

Leave a Reply