Mai contează?

Mai contează pentru cineva dacă ești bun sau nu? Mai contează dacă mai contează asta pentru cineva?

Spune tot ce gândești, fă tot ce simți, joacă-te, aleargă. Și când alergi fă-o fără să știi unde ajungi. Aleargă în jurul unei idei și fugi de cei care vor să-ți pună frână. Aleargă spre cei care îi simți că se încălzesc”, cărora le-ar plăcea să alerge și ei, dar care, crezând că n-au cu cine, se simt singuri și nu o fac, rămân pe loc.

A început ziua de azi. Durează câteva ore. Se termină ziua de azi. Mâine începe alta. se va termina și aia. Dar mai începe una. Timpul aleargă. Tu aleargă tot timpul.

La ce bună atâta tehnologie care te ajută să comunici cu oricine, oricând, despre orice, dacă nu comunici ce simți, ce gândești și cauți să comunici doar ce pot să alții să înțeleagă?

La ce bune atâtea biblioteci pline de cărți, pline de pagini care vorbesc despre eliberarea ta, despre tine, despre frumusețea omului și a lumii, dacă tu te iei doar după niște litere scrise de cineva pe un ecran de laptop sau de telefon? Un cineva care cu încă cineva și cu încă cineva te fac să crezi că asta zice toată lumea.

În celulele tale este clădit un adevăr. Prin venele tale se formează niște curenți creați de același adevăr. Pielea ta este printată cu adevărul acesta. Dacă gura ta nu-l rostește, dacă degetele tale nu-l scriu, el se „citește”, oricum în tot ce ești tu, pentru că ești un adevăr. Nu te prezenta ca o minciună.

Adevărul nu trebuie să fie frumos, fericit, minunat, fără greșeli. Ăsta este adevărul.

Ești un adevăr și nu mai este nimeni ca tine. Asta este cel mai frumos de știut și poate cel mai greu. Însă, sigur, nu ești singurul care știe sau simte asta.

Suntem mulți.

Suntem toți.

Mai contează dacă doar eu înțeleg ce am spus aici? Este ceva ce au vrut degetele să scrie, astăzi, la 11:08, într-o cafenea, pe o stradă perpendiculară pe Calea Victoriei.