Lampa și BEC-ul.

Acest text nu este despre politică. Politica este doar pretextul.

De fapt, nici măcar politica, ci personajele din politică.

Duminică seara am văzut Aladdin. Este cu Will Smith. Este producție Disney. Regia este a lui Guy Ritchie.

În povestea asta este un personaj negativ care-și dorește să cucereacă țara în care se află, el fiind mereu numărul 2, după sultan. Voia să devină Sultan, să conducă țara. De dragul puterii, nu de altceva.

A vrut să devină și cel mai puternic vrăjitor, astfel încât să poată transforma pe oricine în orice, dacă nu zicea ca el.

Într-un final, din disperarea că nu era respectat, și-a dorit să fie cel mai puternic om din Univers.

Iar asta i-a cerut-o Duhului ieșit din celebra lampă a lui Aladdin.

Duhul i-a îndeplinit dorința și l-a făcut mai puternic chiar decât era chiar el, Duhul. L-a făcut un soi de Duh. Și l-a băgat într-un spațiu foarte mic, într-o altă lampă. Ca o celulă.

Aladdin este un hoț cinstit, dacă se poate spune chestia asta. El fură pentru a supraviețui, pentru a mânca. În esență, este om bun, are suflet mare și rămâne și cu Prințesa, pe chestia asta.

Aladdin suntem noi toți, care ne-am obișnuit să furăm, fiecare în felul lui, țara asta, prin acțiuni sau gesturi mici, pentru a supraviețui.

Prințesa este țara.

Omul rău este Dragnea, care nu accepta să fie numărul doi și a vrut să fie cel mai puternic, iar acum BEC-ul l-a închis într-o lampă.

Nu știu exact cine este Duhul, deși are culoarea albastră….

Dar de frecat(lampa, normal), am frecat-o cam toți destul. Până azi.

De-acum nu mai avem nico scuză să nu ne vedem de treabă. Fiecare în lumea lui.

 

Ca să nu fim ca în vorba aia de duh… “să ne facem, iar, de basm”.

 

foto: amazon.com

Leave a Reply