La ce etaj?

Blocul tau, la parter, are o agentie de turism. Al meu, un magazin de ochelari.

Avem apa calda amndoi. Sunt doua blocuri fit, fara tevi ruginite.

Asa cum copacii comunica prin radacini pe sub pământ, blocurile noastre comunica intre ele prin strazi si bulevarde.

Si prin lifturi.

Cand ma urc in liftul din blocul meu, cobor in blocul tău. Si invers. Ca un univers paralel, o zona crepusculara. E o teleportare urbanistica, o Narnia de cartier.

Toate casele sunt invidioase pe noi. Si vilele. Si clădirile fara lift. Si constructiile fara noi in ele.

Vecinii s-au obișnuit, deja, sa ne vada cum iesim din lift imbracati in pijamale.

Chiar daca e iarna afara, tu poti sa vii la mine cat mai dezbrăcată, iar eu in pantaloni scurti. Nu trebuie sa iesim afara ca sa ajungem unul la altul, chiar daca stam, de fapt, la o distanta de saptesprezece minute cu Uberul.

Toate cladirile din jurul nostru adapostesc o multime de povesti, între pereți de garsoniere și apartamente.

Dar poate au și ele povestile lor. De iubiri interzise, dintre o casa de patrimoniu cu un duplex modern, dintre o institutie cu o vila cu curte, dintre un bloc din Berceni, cu unul din Victoriei.

Poate un bulevard cu nume interbelic ar vrea mai mult sa se intersecteze cu o strada neluminată și rău famată. Poate un mall ar fi mai fericit dacă în loc de parcare ar trai cu un teren de sport.

Totul are poveste si totul poate naste dragoste. Doar sa stii ce butoane sa apeși, in ce lift sa urci si cand sa cobori, când sa faci stânga sau a cata strada la dreapta, când sa te opresti sau când sa descoperi un cartier nou, care iti va face inima sa bată altfel.

Mi-am pus papucii preferați, am luat florile și am urcat în lift. Când am coborât, tocmai iesisei din apartament cu doua cafele calde, doar cu un halat subțire pe tine și parul prins într-un elastic scamosat, folosit doar în casa.

Si-am urcat de la parter in al noualea cer. Împreună.