Cum speră o umbrelă la un nor,
Și podeaua la covor,
Cum speră carosabilul la roți
Și-un părinte la nepoți,
Cum speră sticla la lichid
Și cărămida la un zid,
Cum speră mărul la mușcat
Și virgina la păcat,
Cum speră teatrul la bilet
Și studentul la pachet,
Cum speră pleoapele la gene
Și poeții la sirene,
Cum speră rama la tablou
Și tramvaiul la depou,
Cum speră becul la curent
Și trecutul la prezent,
Cum speră plapuma la frig
Și iaurtul la covrig,
Cum speră soarele la zile
Și-ochelarii la lentile,
Cum speră părul la șampon
Și legenda la dragon.
Cum speră mătura la praf
Și-un gropar la epitaf,
Cum speră limita la “Treci!”
Halloweenul la dovleci,
Cum speră llftul la butoane
Și un templu la coloane.
Cum speră puzzle-ul la piese,
Lăutarii la mirese.
Cum speră arcul la săgeți
Și o sanie la nămeți,
Așa sper eu la nimic, dar cu măsură,
Scot umbrela totusi, poate simte-o picătură.
