Cu semințele la lojă.

Lumea întreagă e o seară de gală pentru care îmi pun haina de ocazie, mă parfumez cu deodorant, îmi iau mersul de „mi se cuvine, mă aștept ca…, „, mă așez la lojă și îmi scot semințele din buzunar. Am uitat să vă zic. N-am bani de bilet la lojă, ci de peluză, dar încerc să trec de cordonul grena pentru un loc mai în față. Nu pentru a vedea mai bine, ci pentru a fi văzut mai bine.

Când ajung acasă, fotoliul din care îmi spun părerea este unul pentru care am stat la coadă mult timp la hyper market. De fapt, eu știu că este scaun de regizor cu numele meu pe el și am pretenții să primesc explicații pentru ce nu-mi convine, atunci când observ ceva.

Berea din dreapta mea are nume nemțesc, este cursă din robinetele aflate într-un județ românesc și, desigur, știu foarte bine politică externă doar pentru că am scris și eu într-o marți ‘”je suis”. Miercuri am văzut că asta este în franceză, iar mie nu-mi plac francezii, așa că am schimbat „je” cu „muie”.

Butoanele pe care apăs teoria mea față de o situație sau altă, față de un om sau altul, sunt străine, fabricate de un brand foarte tare pentru care mai am doar câteva rate de plătit. Scriu cuvinte grele apăsând ușor să nu le stric.

Am televizor. Am prins unul HD la unul dintre black friday-urile din fiecare vineri. Se vede clar. Dar eu văd și mai clar. Pentru că știu mai bine decât alții. Doar Chuck Norris știe mai bine decât bine.

Sunt umblat. Am fost la un meci de fotbal cu naționala României. Am cerut o invitație. Eu vreau să câștige România la fotbal, pentru că vreau să mă bucur. Nu mă interesează că este imposibil matematic să avem jucători de fotbal pentru că nu creștem așa ceva de ani de zile. Când se termină semințele iau altele și le pun în punga de alune să nu creadă lumea că sunt cocalar.

Am momente când sunt sofisticat. Am închis telefonul mai repede decât cel de lângă mine când am mers la teatru și la tenis. Am cerut invitație la amândouă. Primisem și la un concert, dar nu m-am dus, că nu meritau banii mei.

Încă nu știu dacă Simona joacă bine sau nu. Ba pierde, ba câștigă. Dacă este locul întâi în lume de ce mă dezamăgește, chiar nu poate fi și ea serioasă? Că doar joacă pentru mine, nu?

Înainte să mă bag la somn mă mai indignez puțin preventiv. Pentru mâine, când lumea va încerca să mă dezamăgească la tot pasul, orice-ar fi. Pentru că am și eu multe standarde. Nu știu câte, pentru că n-am ajuns la ele.

Un român, în 2018.

(Coperta pretențiilor noastre)

 

Foto: IMDb.com

Leave a Reply